Dublul

Iakov Petrovici Goliadkin este unul dintre acei funcționari obscuri care populează literatura rusă, de la Gogol și până la Bulgakov. Un om șters, ușor stângaci, ușor penibil, cu un discurs ezitant și confuz. Are, însă, locul lui stabil în societate și în instituția la care este angajat. Totul, până într-o zi în care apare copia lui, cu același nume și cu înfățișare identică. Din acest moment, propria viață îi scapă


de sub control adevăratului Goliadkin. Pe măsură ce acțiunea evoluează,frustrarea pe care o simțim din solidaritate cu personajul principal este dublată de multitudinea de ipoteze sugerate de răsturnările de situație. Chiar dacă Goliadkin nu este un individ întru totul agreabil, Dostoievski are


puterea de a ne deschide inimile pentru cei care, dincolo de aparențe și conveniențe, sunt onești și au principii morale ferme. Scris la vârsta de douăzeci și cinci de ani, imediat după debutul cu Oameni


sărmani, Dublul este, în mod evident, o continuare a liniei deschise de Gogol, în care realismul poartă accente întunecate de suprarealism.


Dublul mi se pare cea mai bună scriere a lui Dostoievski. Este o poveste foarte minuțios elaborată, cu detalii de tip joycean și scrisă într-un stil extrem de expresiv. O operă de artă perfectă.


Vladimir Nabokov