Cu cât trece timpul am tot mai puține certitudini. Eventualele întrebări despre convingerile mele mă pun din ce în ce mai mult în dificultate, pentru că pur și simplu nu mai am așa ceva. De la o vreme navighez în derivă pe o mare aparent cunoscută, dar în absența tot mai acut resimțită a unor repere. Această împuținare a certitudinilor până la completa lor dispariție m-a luat total pe nepregătite, fiindcă mi-am trăit întreaga tinerețe cu sentimentul că va veni o vreme, la maturitate ori la senectute, când lucrurile se vor limpezi cu adevărat; când ceața din mintea mea se va destrăma, lăsând loc câtorva adevăruri ferme: punctele cardinale ale călătoriei mele prin lume.